Johannes Hinterberger

O chestiune de pasiune

Să fiu trainer de germană, precum și lector de germană ca limbă străină, respectiv germană ca a doua limbă (DaF/DaZ), este una dintre cele mai mari pasiuni ale mele.

Predau cursanților din întreaga lume. Mă fascinează mai ales neînțelegerile care pot apărea din cauza comunicării. Așa că bănuiesc că tocmai acesta trebuie să fie unul dintre motivele pentru care mă captivează în special gramatica limbii germane și posibilitățile de exprimare nuanțată.

Participanții mei observă repede că privesc structurile gramaticii germane într-un mod care nu coincide întotdeauna cu materialele didactice clasice.

De exemplu, pentru mine o întrebare la care se poate răspunde cu da sau nu nu începe niciodată pe poziția 1, ci întotdeauna pe a doua poziție. Pur și simplu lipsește poziția 1, care apare doar la întrebările la care nu se poate răspunde cu da sau nu. Ca unul care stăpânește și câte un limbaj de programare, văd adesea structurile "meta-metalingvistic". Spre supărarea unor colegi. *scuze.

Dar cum a început totul?

Acum aproximativ 13,768 miliarde de ani, plus-minus, știința se ceartă cu mare plăcere pe tema asta (Să mă ferească Dumnezeu să mă bag!), s-ar fi născut universul sau ar fi fost creat de Dumnezeu. Oricum, de atunci s-au întâmplat destul de multe.

În orice caz, într-o bună zi părinții mei s-au cunoscut. Mai întâi au venit pe lume cei doi frați ai mei. Ceva timp mai târziu, eu. Ca bebeluș sigur am urlat mult. Mi-am petrecut copilăria fericit într-o așa-numită comună-târg, care – în timp ce creșteam acolo – a fost declarată oraș. Acolo am urmat școala de bază (așa-numita școală primară și gimnaziul cu profil muzical), precum și școala comercială. A fost imediat clar că vreau neapărat să devin secretar, pentru că alternativa, meseria de electrician, pe care o încercasem ca job de vacanță în timpul școlii comerciale, pur și simplu nu mă atrăgea deloc. Dar, cum a vrut soarta, totul a ieșit altfel.

Când mi-am început primul loc de muncă, eram în al nouălea cer. Acolo eram complet supraplătit pentru activități foarte simple. Pe atunci lucram ca "Assistance of the Assistance of the Area Manager West" pentru "Paginile Galbene" în Salzburg. Totul a devenit și mai bine când "Assistance of the Area Manager West" și-a dat demisia, iar eu i-am primit postul. Câțiva ani mai târziu, această activitate a devenit prea plictisitoare pentru mine. Înțelegeam foarte bine de ce plecase "Assistance of the Area Manager West".

Dorința de schimbare

Tânjeam după o schimbare. După o perioadă de joburi sălbatice și o fază cu adevărat extremă (da, știu adesea despre ce vorbiți), am lucrat pentru o firmă de vânzări prin corespondență. Mai întâi în call-center, apoi în marketing. Câștigasem un concurs intern al firmei, în care era vorba de o idee creativă, și de aceea primisem oferta de a mă transfera.

Am acceptat cu plăcere această șansă. Acolo mi-am descoperit pasiunea pentru structurile tehnice și pentru așa-numitul list broking, numit popular și vânzare de adrese, deși asta nu e chiar exact. În firmă am învățat SAS (Statistic Analyzing System) și, legat de acesta, SQL, iar în timpul liber voiam să știu totul despre HTML. Câțiva ani mai târziu m-am lansat pe cont propriu cu o agenție multimedia. Acolo conta comunicarea potrivită; comunicarea de piață.

Pe lângă agenția multimedia, care organiza cam de toate, de la site-uri web și publicitate clasică până la evenimente, deschisesem pe atunci și un mic loc de întâlnire, care umplea un gol de care localitatea mea de atunci din Carintia avea neapărat nevoie (centru de copiere + terminale de internet).

Unul dintre proiectele mele de internet de atunci (vezi imaginea, după scurt timp avea cca. 1350 de membri) avea chiar aproape 80.000 de utilizatori cu puțin înainte de prăbușire, și asta într-o vreme în care aproape nimeni nu avea propria conexiune la internet și nici nu exista ceva de genul Facebook. De aceea hotărâsem pe atunci să deschid încă un loc de întâlnire într-o altă localitate.

Când se amestecă un traficant de persoane...

Din păcate, pe atunci alesesem o localitate al cărei proprietar s-a dovedit a fi traficant de persoane și criminal (între timp condamnat). În acea perioadă am pierdut tot ce se poate pierde în materie de bunuri (lumești). Agenția, locurile de întâlnire, afacerile.

Cel mai rău a fost că, fiindcă știam de aceste împrejurări, am fost urmărit de traficant prin toată Austria. Așa că am fost pe fugă și pot înțelege bine azi cum se simt mulți dintre cei care învață germana și care sunt și au fost persecutați de agresori în țările lor de origine.

Timp de doi ani abia dacă am putut mișca un deget sau să mă arăt în public. Prea mare era frica de urmărire.

Poliția a stat la început cu mâinile în sân, dar la sfârșitul acestor doi ani (2010) m-a contactat un ofițer de poliție judiciară în vederea unui interogatoriu. Nu puteam avea încredere în el. Am fost dispus să mă întâlnesc cu el doar în condiții de securitate extreme.

Din fericire, după discuția cu ofițerul am avut posibilitatea să-mi combat stările de anxietate. Pas cu pas am început să mă orientez din nou, respectiv altfel. Sindromul bored-out, acesta a fost diagnosticul de atunci. O stare care și astăzi este foarte periculoasă pentru mine: frica de a muri de plictiseală. Orice rutină ar putea fi mortală pentru mine.

Un sentiment de lipsă de sens?

Lupta mea împotriva lipsei de sens începuse, se pare. La început m-am ocupat mult de sensul și nonsensul existenței, dar și al inexistenței.

M-am înregistrat cât se poate de oficial ca artist liber-profesionist care contemplă sensul și nonsensul existenței. M-am înscris la liceul seral ca să-mi schimb gândurile.

Din păcate, acolo am dat peste structuri care se prefăceau că nu există media moderne, precum internetul. Întrebările, în special cele de clarificare privind sarcinile/cerințele, nu erau binevenite. Din perspectiva de azi, acolo am învățat cum nu vreau în niciun caz să fiu ca profesor.

Liceul seral era gândit pe 8 semestre. În primele două semestre absolvisem jumătate din toate modulele. Când mi s-a cerut să o iau mai încet, a devenit prea plictisitor pentru mine, așa că în 3 săptămâni am dat acele examene suplimentare necesare pentru studiile de Multi-Media-Art pe care mi le pusesem neapărat în cap. Nici asta n-am suportat:

Acolo nu era vorba de artă, nici de multimedia. Era vorba de publicitate (agenția însă o lăsasem deja în urmă, nu mai aveam chef să le vând oamenilor produse cu minciuni) și de albine lucrătoare cu titlu academic, care, ca executanți ai industriei filmului, publicității și marketingului, trebuie să execute ordine și a căror creativitate depinde de toanele unui șef, nu însă de clienți. În principiu, acesta e sigur un domeniu interesant, dar pentru mine nu era (mai) potrivit. Așa că tânjeam din nou după o schimbare de tapet.

Un tapet nou

Când mi-am luat rămas bun de la University Of Applied Sciences, am dat peste un anunț al Institutului pentru Promovarea Educației (BFI) din Salzburg, pe care se vedea reclama pentru un curs de diplomă.

La început nici nu am observat cursul de diplomă, mi-a sărit în ochi doar numele lectoriței. Ea fusese profesoara de germană când am dat examenele suplimentare. M-am interesat mai îndeaproape de ofertă și am constatat că era vorba de germana ca limbă străină și germana ca a doua limbă.

Citind mai atent punctele din programa cursului de diplomă, am descoperit tot mai multe domenii care mă fascinau. După ce m-am înscris, am putut combina și valorifica tot ce învățasem și trăisem până atunci.

Spoiler: Între timp, prin "și echipa" sunt vizat și eu. ☺️

Cursuri de germană la televizor, pe YouTube, pe Facebook și în alte locuri...

După terminarea cursului de diplomă au apărut oportunități noi și interesante.

Gerhard și cu mine am realizat pentru participanți un curs B1 (sezoane: B1.1 și B1.2), care a fost difuzat la televizor; în plus, am înființat un canal de YouTube și unul de Facebook. În fiecare săptămână există câteva posibilități de a participa gratuit la lecții publice, finanțate din buzunar propriu.

Vezi conținuturile TV

Unii utilizatori sunt membri ai canalului pe YouTube și mă ajută să pot plăti costurile pentru internet. Săptămânal sunt corectate sute de texte și oameni din întreaga lume sunt sprijiniți la învățat. Între timp există și posibilitatea de a participa la lecții private (contra cost).

Fie că e vorba de design media sau de predare, între timp există interes și pentru a privi perspectiva mea într-un context științific:

Vezi prelegerea

În plus, pentru un proiect artistic multimedia mi-a fost acordat premiul "Fără cuvinte prin migrație" de către orașul Salzburg și Universitatea Pedagogică (PH Stefan Zweig):

Vezi articolul original de Lisa Gold

Aici poți vedea filmul care a fost premiat:

Faptul că m-am confruntat cu tema lipsei de cuvinte mi-a arătat cât de mult mă afectase și pe mine toate acestea. Pentru mine personal a fost un proiect incredibil de important, care a primit astfel o mare apreciere.

Recunoștință

Toate acestea – și multe altele – mă umplu de recunoștință, bucurie și fericire. Aș vrea să dau ceva înapoi din toate acestea. Din când în când aș vrea să extind această pagină "despre mine". De aceea sunt și foarte curios ce ne va aștepta pe participanți și pe mine în viitor pe această platformă.

Deocamdată îți doresc multă distracție la învățat, exersat și participat!

Cu drag și toate cele bune,

Johannes - "JoPhi" - Hinterberger
Trainer și lector diplomat DaF/DaZ (germana ca limbă străină / a doua limbă)

Domenii de specialitate:

• E-Teaching,
• E-Learning,
• predare online (individual, în grup, în masă)

PS: Viața privată

Da, am. Cine participă la lecțiile mele află și câte ceva despre ea. Să postez pur și simplu totul de-a valma pe o pagină nu mi se pare prea grozav, pentru că iubesc contactul personal.